Vârful Moldoveanu - 2544m și Vârful Viștea Mare - 2527m

Traseu circuit: – Stâna lui Burnei – Valea Rea – Portița Viștei – Vârful Viștea – Spintecătura Viștei – Vârful Moldoveanu – Vârful Roșu – Vârful Galben – Curmătura Pojarnei – Stâna lui Burnei

Durata traseu – 9 ore traseu

Diferența de nivel – 1244m

Dificultate  traseu – medie  

Totul s-a derulat foarte rapid, nu ne-am făcut un plan în acest sens...am ajuns pe acoperișul României înainte să conștientizăm ce se întâmplă. De obicei se face un plan, cu mult timp înainte, dorința de a-l îndeplini îți macină sufletul cu tot felul de gânduri de nereușită din cauza ta, sau din cauza vremii, etc.

Luni îi spune colegul de serviciu soțului meu că a fost pe Vârful Moldoveanu împreună cu soția lui și să mergem și noi pentru că este foarte frumos.

 Miercuri mă cheamă soțul meu să ne uităm la un serial făcut de TVR, -În audiență la Suveran-  despre urcarea pe Vf. Moldoveanu. Excepțional serial, cu traseu, cu răsărit și apus pe Vârful Moldoveanu. Ne uitam la documentar și eram cu zâmbetul larg pe fețe amândoi, eram bucuroși, nu ne venea a crede ce frumuseți se află la câteva ore de noi. Am concluzionat că e superb dar nu e de noi, e pentru profesioniști urcarea pe cel mai mare vârf din România.

A doua zi, joi, mă sună soțul de la serviciu spunându-mi că mergem mâine la Nucșoara, să sun la numărul de telefon pe care mi-l trimite ca să fac rezervare la Nucșoara, la Casa Carpatica – îi spusese colegul lui că de acolo putem merge cu mașinile pensiunii până la Stâna lui Burnei. Să îi spun dacă vreau să mergem împreună, pentru că își ia o zi de concediu. Răspunsul meu afirmativ a venit automat. Am sunat și am rezervat.

 Vineri am plecat spre Nucșoara pentru ca sâmbătă dimineața să putem începe drumeția, la ora 6. Domnul Costică salvamontistul la a cărui pensiune ne-am cazat, ne-a spus că așteptăm să sosească pe la ora 6:30 un grup care urcă organizat  cu ghid la Vârful Moldoveanu și va însoți și el acest grup. Ne-am alăturat și noi grupului, cu mare bucurie, pentru că altfel ar fi trebuit să ne orientăm singuri pe unde să mergem. A fost super bine cu grupul. Ne-am făcut prieteni, greutatea urcării a trecut cu glume, povești, fotografii, etc.

Deci am plecat de la Casa Carpatica la ora 7:00, iar la ora 9 am început urcarea de la Stâna lui Burnei, de la altitudinea de 1300m. Am urmat traseul marcat cu triunghi roșu de la Stâna lui Burnei până la Portița Viștei, altitdinea 2310m, prin Valea Rea. Mie mi s-a părut partea cea mai grea din tot traseul. Poteca este abruptă, urcarea se face în plin soare. Fiindcă a venit vorba de soare, trebuie să vă dați cu cremă de protecție solară, altfel vă ardeți. În Valea Rea vă puteți reface rezervele de apă, pe lângă potecă curge apă rece din trei izvoare cu debit mic. Noi am luat apă de aici și ne-a ajuns până la sfârșitul drumeției.

Pentru că am amintit de apă, veți consuma timp de 9 ore cam cât durează drumeția cu pauze, de la trei litri de apă în sus. Soțul meu a cărat 5 l de apă doar pentru el, dar a donat o sticlă de apă celor care la Vârful Moldoveanu nu mai aveau deloc.

În Valea Rea veți putea admira două cascade cu căderi mari de apă, Cascada Văii Rele, Cascada Zbuciumatul cu o cădere de apă de la 100m. apoi un lac Iezerul Triunghiular, lângă care era un petec de zăpadă. Peisajul este minunat, masivi muntoși la orizont și floricele colorate și plăpânde pe lângă potecă. Sentimentele de oboseală și bucurie se întrepătrund dând naștere unor emoții unice care conduc ființa spre stări de beatitudine. Sufletul plutește și zburdă vesel în timp ce trupul se trudește să înainteze pe potecile solicitante care te conduc spre Acoperișul României.

Mintea îți spune că frumusețea abia începe și sufletul vrea mai multă hrană, de mai sus, mai sus...

Am ajuns la Portița Viștei pe la ora 11:40 și ne-am oprit pentru a mânca. Urmează traseul de cățărare printre stâncile uriașe spre Vf. Viștea Mare, 2527m, al treilea vârf ca înălțime din țară.

Traseul de la Portița Viștei spre Vf. Viștea Mare este marcat cu bandă verticală roșie.

După pauza de masă, a urmat urcarea până la Vf. Viștea Mare, traseu marcat cu punct roșu. Deși este foarte abruptă nu mi s-a părut grea nici mie nici celor cu care am mai vorbit, pentru că se urcă folosind si mâinile și astfel greutatea urcușului nu mai este doar pe picioare. Turiștii sunt ca niște capre negre agățați de stânci ascuțite. Mie mi-a plăcut mult partea acesta. Mi-am întors brusc privirea în spate ca să văd peisajul și porțiunea parcursă, dar am făcut o greșeală foarte mare. Am amețit și m-am dezechilibrat. M-am speriat. Acolo nu ai voie să cazi, totul este ascuțit și prăpăstios. Dupa m-am uitat doar în jos pe unde să pun piciorul ca să fie stabilă stânca și în sus spre vârf ca să văd cât mai este până acolo.

Aici ritmul nu este rapid, de aceea am spus că nu mi s-a părut greu, toată lumea așteaptă cuminte, în șir indian, nimeni nu se grăbește.

Ajunși în Vf. Viștea, ne fotografiem bucuroși, admirăm Franjurii crestei Făgărașului, ne bucurăm pentru că nu ne-au mai rămas de parcurs decât 421m până la cel mai înalt vârf al României.

O ceață densă ne-a urmărit și a ajuns deodată cu noi pe Vf. Viștea Mare. Îmi era frică să nu o ia înaintea noastră spre Vârful Moldoveanu. Erau și mulți nori. O altă frică după atâta efort, să nu vedem peisajul din cel mai înalt vârf. Ploaia putea de asemenea să ne surprindă, nimeni nu știe dacă va ploua sau nu.

Am avut noroc și am scăpat de ceață și nici ploaie nu a fost.

Cu toate că distanța este scurtă, traseul este periculos, sunt porțiuni expuse, traseul trece prin Spintecătura Viștei, sunt porțiuni în care trebuie să te ții de lanțuri, iar în câteva locuri suprafața pe care poți păși este foarte îngustă, în timp ce dedesubt hăul te sperie. Alte trăiri, alte emoții.

Partea cea mai neplăcută este că de același lanț se susțin și cei care coboară pe contra-sens. Domnul Costi de la salvamont a oprit ascensiunea până au coborât toți pe zona expusă.

Am ajuns la Vârful Moldoveanu 2544m în 4 ore și 20 minute cu pauze. Era ora 13 și 20 min.

Bucuria nu poate fi povestită, trăirile sunt atât de intense când realizezi că ai reușit să ajungi pe cel mai înalt vârf din România. Da, tu ești pentru câteva minute cuceritorul înălțimilor.

Priveliștile cu celelalte piscuri din Făgaraș care se înalță semețe către cer te fac să împietrești asemeni lor și să fixezi imaginea acestora, pe prima pagină a amintirilor...ai vrea să nu se șteargă niciodată. Sutele de fotografii făcute pe traseu sunt mărturia speranței de a duce o parte din ceea ce vezi, cu tine acasă, să fie cu tine oricând îți dorești o retrăire a acelor emoții.

Dar nimic nu e veșnic, așa că părăsim Vârful Moldoveanu, continuând traseul de creastă trecând și pe la alte vârfuri- Vf. Roșu (2440m), apoi Vf. Galben (2419m). Coborâm apoi spre Lacul Galben, considerat de unii cel mai frumos lac din M-ții Făgăraș.

Urmează apoi coborârea și cele 6 lacuri ale Galbenului. Înainte de intrarea în pădure, marcaj triunghi albastru, la ultimul lac Galben puteți să vă refaceți proviziile de apă din râu.

Urmează apoi coborârea printre frumoșii jepi de un verde crud. Ajungeți într-un loc, Curmătura Pojarnei, de o frumusețe indescriptibilă. Aici am făcut un mic popas pentru a admira peisajul și să facem fotografii.

În scurt timp ajungem la porțiunea cu afine, din care nu ai cum să nu te înfrupți.

Coborârea este lungă, dar lejeră, peisajele sunt de vis.

De aceea eu recomand efectuarea acestui traseu circuit, de o zi, cel mai scurt traseu spre Vârful Moldoveanu.

Am ajuns din pădure la Stâna lui Burnei, locul de unde a pornit calatoria noastra.

Durata circuitului a fost de 9 ore, de la ora 9 până la ora 18. La acesta se adaugă cei 40 km parcurși cu mașina în două ore la dus și două ore la întors.         

Noi am avut parte de vreme bună, toată lumea a fost îmbrăcată cu tricou, nu am avut nevoie de haine groase.

Recomandarea

Acestă drumeție a fost pentru mine cea mai frumoasă, mai solicitantă și cea mai plină de emoții, cel puțin de până acum. Să vedem ce ne rezervă viitorul?!