Casa părintească a lui Anghel Saligny, într-un sat din Galați. Sunt 170 ani de la nașterea inginerului care a schimbat România VIDEO
0Anghel Saligny este considerat unul dintre părinţii ingineriei româneşti şi unul dintre cei mai buni proiectanţi de poduri şi construcţii din România. S-a născut la 19 aprilie 1854, la Șerbănești (Galați) și a încetat din viață pe 17 iunie 1925, la București.
În imagine se poate observa o fotografie veche cu casa din paiantă în care s-a născut marele inginer român. Aceasta cuprindea două odăi, un chiler şi o magazie, era acoperită cu tablă neagră. Potrivit istoricilor, podelele erau din din lut, prispa joasă, cu stâlpi din lemn. Casa se afla în centrul satului Serbănești. A fost naţionalizată în 1948, ulterior fiind demolată de autorități.
Academician, inginer constructor, ministru și pedagog român, Anghel Saligny este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești.
Potrivit Wikipedia, Anghel Saligny a urmat primele clase de școală la pensionul de copii din Focșani, înființat de tatăl său Alfred Saligny, pedagog de origine franceză din Alsacia, stabilit în România, apoi a studiat la gimnaziul din Focșani, iar liceul l-a absolvit în Germania, la Potsdam.
Fiind inițial atras de astronomie, a frecventat cursurile Universității din Berlin, avându-l ca profesor și pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz (1821 - 1894). În perioada 1870-1874 a urmat studiile inginerești la Școala Tehnică Superioară Charlottenburg (Technischen Hochschule Charlottenburg), unde erau profesori inginerii Johann Wilhelm Schwedler și Otto Franzius.
A lucrat sub conducerea profesorului Georg Christoph Mehrtens, la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt (Oder) și, sub conducerea lui Gheorghe Duca (în perioada 1877-1879), la construcția căii ferate Ploiești-Predeal.
Opera inginerească
Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat, realizator de multiple invenții și soluții unice în proiectarea și construirea podurilor și a construcțiilor industriale, pentru fundația cheiurilor portuare și a docurilor, precum și a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială.
A proiectat liniile ferate Adjud -Târgu Ocna, realizând primele poduri combinate - șosea și cale ferată din țara noastră (1881 - 1882). A proiectat și construit numeroase poduri metalice, înlocuindu-le pe cele necorespunzătoare, executate de firme străine, așa cum ar fi podul peste Siret, la Cosmești, de 430 m lungime (1888). Sprijinindu-se pe invenții proprii, construiește, pentru prima oară în lume, silozuri din beton armat la Brăila și Galați.
În perioada 1870 – 1874, a studiat ingineria la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg. La trei ani după absolvire s-a angajat într-un proiect ambiţios, alături de inginerul Gheoghe Duca, de construire a căii ferate între Ploieşti şi Predeal.
Profesionalismul său a făcut înconjurul României şi al lumii. Între anii 1889 și 1909, Saligny a condus lucrările de construcţie ale portului Constanţa, folosind în premieră pentru România piloţii şi radierele din beton armat în construcţiile portuare.
Minunile tehnologice realizate de Anghel Saligny în porturile Galați-Brăila
Între 1884 și 1889 a lucrat la construcția docurilor și antrepozitelor de la Galați și Brăila, dând soluții total originale, printre care: construcția fundațiilor pe straturi de fascine și piloți pentru cheiuri, a bazinelor de legătură cu Dunărea pentru silozuri și folosirea, pentru prima oară în lume, a betonului armat în construcția silozurilor.
Pe baza unor invenții proprii, Anghel Saligny a construit, în premiera mondială, silozurile din beton armat, de la Brăila (1888) și Galați (1889), la numai două decenii după ce francezul Joseph Monier (1823 - 1906) obținuse, în 1867, primul brevet pentru elemente de construcții (grinzi, plăci, stâlpi) din beton armat, acest material puțin studiat în acele timpuri. Silozurile proiectate și executate, sub directa îndrumare a lui Anghel Saligny, puteau cuprinde peste 25.000 tone cereale (aveau 30 m x 120 m la bază și peste 18 m înălțime).
„Construcţia silozurilor a reprezentat o operaţie deosebit de dificilă, alegerea materialului trecând prin patru faze. Un jurnal al Consiliului de Miniştri prescria fierul ca material de construcţie. În urma studiilor, s-a renunţat la fier, fiind înlocuit prin cărămidă, cărămida prin beton simplu, în final recurgându-se la plăci de beton, sistemul Joseph Mo(u)nier, intrat în practică de-abia în 1887. Astăzi, vorbim de beton armat, introdus în construcţia silozurilor brăilene, pentru prima dată în ţară, de Anghel Saligny”, relatează istoricul Ioan Munteanu în „Monumentele istorice ale oraşului Brăila”.
În perioada 1884 - 1901, ca șef al Serviciului docuri, și din 1877, ca Șef al Serviciului lucrărilor noi din Direcția Generală a Căilor Ferate Române, soluționează problema înlocuirii podurilor de lemn cu poduri metalice, cu console fără culee, pe linia ferată Filiași - Târgu Jiu (1886).
Podul lui Saligny de la Cernavodă
Lucrarea sa cea mai importantă este proiectarea în 1888 și construirea în perioada 1890-1895 a podului peste Dunăre de la Cernavodă, care era, la acea vreme, cel mai lung din Europa și printre cele mai importante poduri metalice cu deschidere mare din lume.
Proiectul elaborat de Saligny aducea două mari inovații în construcția de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului și folosirea oțelului moale în locul fierului pudlat ca material de construcție pentru tabliere de poduri.
Pe 21 octombrie 1890, în prezența regelui Carol I, era marcată începerea lucrărilor pentru noul pod. La numai cinci ani de la începerea lucrărilor, în ziua de 14 septembrie 1895, în prezența regelui și a unei numeroase și entuziaste asistențe, era inaugurat sistemul de poduri de cale ferată ce traversează Dunărea între Fetești și Cernavodă, proiectat și construit sub coordonarea lui Anghel Saligny și purtând numele regelui Carol I.
Odată cu acest pod, mai bine zis cu eşecul proiectului, Anghel Saligny îşi putea pierde viaţa. Pe 26 septembrie 1895, la festivitatea de inaugurare, a fost bătut un nit de argint în mod simbolic, marcând încheierea lucrărilor de construcţie, apoi s-a trecut la test. Peste pod au trecut 15 locomotive care trebuiau să demonstreze rezistenţa construcţiei. După test, Carol I şi cei mai importanţi oameni în stat la vremea aceea aveau să traverseze podul cu trenul regal.
În timpul traversării podului de către locomotive, Anghel Saligny şi coordonatorii echipelor de muncitori erau într-o şalupă ancorată sub pod. Inginerul a garantat astfel cu viaţa sa și a echipei sale de specialiști responsabili de lucrare că podul rezistă.
Se încarcă comentariile...
