1462 Se pare că în acest an, în februarie, s-a născut Mihnea I cel Rău. A fost un domn al Țării Românești, Fiu natural al lui Vlad Ţepeş, conceput înainte de căsătoria cu o rudă a regelui maghiar Matei Corvin.
1508 Ocupă tronul Țării Românești cu ajutor otoman având sprijinul tuturor boierilor, după cum afirma într-o scrisoare către sibieni. Duce o politică autoritară în dauna marii boierimi pe care o decimează, documentele acuzându-l de atrocităţi fără seamăn „prinse pre toţi boiarii cei mari şi aleşi şi-i muncii cu munci […], şi le luo toată avuţia”.[2]
Mihnea a fost botezat „Cel Rău” de către rivalii săi, familia Craioveștilor. Unul din dușmanii cei mai aprigi ai lui Mihnea a fost călugărul Gavril Protul, abate și cronicar al vremii. El a descris acțiunile lui Mihnea după cum urmează: „Apucând domnia, îndată se dezbrăcă lupul de pielea oii și își astupă urechile ca aspida și ca vasiliscul, iar arcul și-l încordă și găti săgeți de săgeta, și sabia și-o fulgera, și mâna și-o întărea spre răni, și prinse pre toți boierii cei mari și aleși, muncindu-i cu multe munci cumplite și le lua toată avuția, și se culca cu jupânesele lor și cu fetele lor înaintea ochilor lor. Unora le-a tăiat nasurile și buzele, pre alții i-a spânzurat și pre alții i-a înecat; iar el se îmbogățea și creștea ca chedrul până la cer și-și împlinea toată voia sa...”[1]
1509 A fost expulzat de pe tron cu ajutorul sultanului. S-a refugiat în Transilvania.
1510 La 12 martie, la Sibiu, Mihnea cel Rau este ucis, pe treptele Bisericii Parohiale din Sibiu. Catolic fiind, a fost înmormântat în biserica mare a Predicatorilor din Sibiu, lângă care a fost asasinat.[2]