Nivelul mării

Nivelul mării este considerat, în mod convențional, un punct situat la înălțimea mijlocie a mărilor și a oceanelor care comunică între ele, în raport cu care se măsoară toate altitudinile.^[1]

Expresia „deasupra nivelului mării” referitoare la un obiect (clădire, formă de relief, ș.a.) reprezintă în vorbirea curentă înălțimea, sau altitudinea relativă la nivelul mediu al mării care este considerat zero. Este un termen des folosit în geografie, hărți topografice (care au curbe de nivel), aeronautică și altele, ca: telecomunicații (în special în cele radio), meteorologie etc.

În cazul de față, lângă valoarea cotei, măsurată în metri se scrie d. MN ceea ce înseamnă "deasupra Mării Negre" sau d. MB ceea ce înseamnă "deasupra Mării Baltice" (pentru România), în funcție de harta topografică utilizată.

În decursul istoriei geologice, nivelul mării a urmat îndeaproape fluctuațiile termice cauzate de schimbarea parametrilor orbitali ai Pământului. De exemplu, în urmă cu 81.000 de ani, la circa 2000 de ani după ce s-a înregistrat maximul insolației termice la latitudinea de 65º N, nivelul mării era cu 1 m peste cel actual.^[2]

Din datele Consiliului Internațional pentru Schimbări Climatice, (IPCC, 2007), nivelul mării a crescut în ultimul secol cu 1-2 mm/an iar din 1992 măsurătorile de altimetrie satelitară efectuate de Topex/Poseidon indică o creștere de 3 mm/an. Încălzirea globală va duce la o creștere accelerată a nivelului mării în secolul actual.^[3]

Cercetătorii Martin Vermeer de la Helsinki University of Technology, Finlanda, și Stefan Rahmstorf de la Potsdam-Institut für Klimafolgenforschung (Institutul de cercetări asupta impactului climei din Potsdam), Germania, au ajuns la concluzia că, dacă această rată de creștere ar rămâne constantă, nivelul mării ar putea ajunge la 34 de centimetri în secolul nostru.

Din păcate, datele de nivel obținute în diferite perioade, cu standarde metrologice și de analiză diferite de la o țară la alta au dus la o lipsă de omogenitate, care nu permite obținerea unui tablou exact al schimbărilor relative și absolute ale nivelului mării. Abia în ultima perioadă, dezvoltarea tehnicilor spațiale, în special a Sistemului de Poziționare Globală (GPS), a permis determinarea cu precizie a schimbărilor de înălțime ale stațiilor față de un sistem de referință geocentric global. Observațiile de GPS executate la stațiile maregrafelor permit separarea variațiilor relative ale nivelului mării de mișcările verticale ale scoarței terestre, din înregistrările de nivel astfel:^[3]

• mișcări verticale ale scoarței, pe de o parte, și
• variația absolută a nivelului în raport cu geocentrul.