Dealungul timpurilor pestera, alaturi de ceramica alba, au devenit brandurile localitatii Vadu Crisului….si in acest an, in luna noiembrie se vor implini 120 de ani de cand Czárán Gyula, prin dinamitare a reuşit să disloce imensul perete de calcar deschizând astfel.
Situat în Pădurea Craiului și cu statut de rezervație naturală din anul 1955, Defileul Crișului Repede este o atracție majoră pentru turiști. Faptul se datorează frumusetilor naturii, peisajului carstic minunat pe care-l oferă. Pentru ca “Chiar și în cele mai frumoase vise ale sale, omul nu-și poate imagina nimic mai frumos decât natura “. (Alphonse de Lamartine Grezim) Totodata natura este, într-un anumit sens, Evanghelia, zgomotând puternic în puterea creatoare, înțelepciunea și măreția lui Dumnezeu.
Dupa ce in anul 1870 s-a finalizat calea ferata Oradea – Cluj Napoca a ajuns in Vadu Crisului Handl Karl, originar din Austria ca lucrator la serviciul de control tehnic al căilor ferate. Obisnuit cu frumusetile Alpilor atenţiei lui Karl Handl nu putea să-i scape un fenomen interesant. La secete mari nivelul pârâului ce alimenta cascada de la Vadu Crisului scădea atât de mult încât apărea o mică deschizătură în stânca din calcar prin care ieşeau şi intrau lilieci. După ce a tras cu arma de vânătoare în acestă deschizătură dicolo de peretele de calcar s-a auzit o bubuitură puternică urmată de reverberaţii. Drept urmare a tras concluzia că în spatele peretelui trebuie să fie o peşteră.
Înştiinţat de cele constatate de catre Karl Handl si de preotul reformat Veress Istvan, Czárán Gyula“ Apostolul turismului din Muntii Bihorului “, a venit la Vadu Crişului în noiembrie 1903 şi pe data de 10 a lunii, prin dinamitare a reuşit să disloce imensul perete de calcar deschizând astfel intrarea peşterii în care au păşit conştienţi de faptul că nimeni înainte lor nu a putut vedea aceste frumuseţi.
Czárán şi Handl, însoțiți și de preotul reformat din zonă, Veress István, un alt pasionat de natură, fac primele cercetări.
Contele Ödön Zichy, pe a carui proprietate se află peștera, a dispus amenajarea sa cu podețe și scări de lemn, astfel încât in august 1905 a fost deschisă spre vizitare, fiind considerată la aceea vreme cea mai frumoasa peșteră din Europa. Deschiderea oficială a avut loc pe data de 27 august 1905 în prezenţa contelui Zichy. La cererea Asociatiei Carpatine Ardelene contele a construit o cabana, apoi un hotel cu etaj langa pestera. Anul urmator s-a infiintat si o halta si s-a construit o sala de asteptare pentru 200 de persoane. Astfel, ca si azi, pestera putea fi accesată cu trenul sau pe jos. Prima hartă a părții vizitabile a peșterii, cu detalii privind amplasarea podețelor, scărilor, traseului de vizitare, precum și a formațiunilor reprezentative, a fost publicată în 1907 de Monoky Gyula, topograf la calea ferată. Explorarea și cartarea peșterii a fost reluată, în decursul timpului, de numeroși cercetători, printre care și Emil Racoviță, fondatorul primului institut de biospeologie din lume. Cercetările au demonstrat că apa ce se pierde în Peştera Bătrânului, situată la 3 km depărtare, apare, după parcurgerea unui traseu subteran, în Peștera Vadu Crișului.
Stalactite și stalagmite de forme și dimensiuni diverse pot fi observate pe toată lungimea peșterii, unele dintre ele purtând denumiri pline de imaginație ca: Mormântul lui Mahomed, Vulturul Alb, Eva, Barba profetului sau Albă ca zăpada și cei șapte pitici.
Peștera de la Vadu Crișului totodata adăpostește una dintre cele mai bogate faune cavernicole din România. Aici se găsesc diferite specii de lilieci, melci, viermi, insecte și crustacee.
În 1969, peştera a fost şi iluminată pentru prima oara fiind cea de a doua peşteră din ţară în care s-a introdus iluminatul electric- pe un traseu de aproape 700 de metri, care a rămas deschis turiştilor până în prezent. Din anii ’90, locul n-a mai fost în grija nimănui. Printre speologi s-au amestecat tot mai mulţi “turişti” care n-au urmărit altceva decât vandalizarea peşterii. Între timp, şi reţeaua electrică a devenit nefuncţională (din cauza umiditatii mari din pestera), astfel că stalagmitele şi stalactitele au putut fi vazute doar la lumina lămpilor cu carbid.În sfârşit, în anul 2004 sub îndrumarea specialiştilor Muzeului Ţării Crişurilor, care este custodele peşterii, a fost refăcută instalaţia electrică, s-au schimbat podeţele şi s-au reconstruit balustradele de protecţie. Dupa o lunga perioada de agonie constructiile de langa pestera au devenit adevarate ruine, o rusine a defileului.
In anul 2018 Consiliul Judetean Bihor a depus si a castigat proiectul european ROHU 126 ,,Conservarea, protecția și promovarea naturii de ambele părți ale frontierei româno-ungare – PRONATURE” proiect finanțat în cadrul Programului Interreg VA România – Ungaria 2014 – 2020. Obiectivul investiției este ,,Reconstruire Cabana Vadu Crișului pentru realizare Centru de Monitorizare și Promovare a Naturii Vadu Crișului”.
Reabilitarea avand termen de finalizare vara acestui an, nu va fi nici un impediment ca in noiembrie langa cabana renovata evenimetul dedicat descoperirii pesterii de la Vadu Crisului sa fie o reusita.
