Cea dintai mare sarbatoare din cununa
Sfintilor de peste an este Nasterea Maicii
Domnului, praznuita in 8 septembrie.
Maica Domnului, sfintenia omeneasca
cea mai inalta, cunoscuta si cinstita de
Biserica, s-a nascut in Nazaret (numele orasului poate fi tradus prin
"inflorit�, "deosebit de cele pamantesti�, "sfintit�). Parintii ei, Dreptii
Ioachim si Ana, oameni instariti si pastratori ai traditiei, nu aveau copii.
Lor li s-a aratat ingerul Gavriil, care i-a anuntat ca
rugaciunile lor au fost auzite si Dumnezeu ii va invrednici
cu o fata, prin care "se va da mantuire la toata lumea�.
Maica Domnului a fost astfel rodul rugaciunilor, lacrimilor
si frangerii inimii parintilor ei, un rod al indurarii lui
Dumnezeu, un copil dorit, cerut si dobandit prin rugaciune.
Un copil cu o chemare dumnezeiasca pe umeri: chemarea
de a fi mama care a dat trup de om lui Dumnezeu,
Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Din "Vietile Sfintilor�
aflam ca la varsta de trei ani a fost dusa la templu, dupa
porunca dumnezeiasca. Dupa cativa ani tatal ei a murit la
varsta de optzeci de ani. Mama ei, Sfanta Ana, ramanand
vaduva, a parasit Nazaretul si s-a dus la Ierusalim pentru
a-si petrece zilele rugandu-se in templu, alaturi de fiica ei
prea sfanta. Dupa doi ani de la sosirea in Ierusalim, a plecat
si ea in lumea dreptilor, avand saptezeci si noua de ani.
Astfel a venit pe lume cea care a fost, este si va fi fiica
Parintelui Ceresc, Mama Fiului si mireasa Duhului Sfant,
imparateasa tuturor Sfintilor, sprijinitoarea pacatosilor,
atotputernica ajutatoare si rugatoare pentru toti oamenii,
Maica indumnezeirii si mantuirii noastre, a tuturora, mai
cinstita decat Heruvimii si mai marita decat Serafimii. Ei ne
rugam zicand: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi. Amin.�
