Sinaxar 8 Septembrie

�n aceast� lun�, �n ziua a opta, pomenirea Na�terii Preasfintei St�p�nei noastre N�sc�toarei de Dumnezeu �i pururea Fecioarei Maria.

Tat�l Sfintei Fecioare, Ioachim, se tragea din neam împ�r�tesc. Acesta cu toate c�-si ducea la Dumnezeu darurile îndoite, ca un iubitor de Dumnezeu �i bogat ce era; dar pentru nerodire era def�imat c�ci erau sterpi �i nu aveau copii. De aceea mâhnindu-se la inima, el în munte, iar femeia lui Ana în gr�din�, se rugau cu lacrimi lui Dumnezeu, Care ascultându-i, le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta N�scatoare de Dumnezeu.

Iar Sfânta Ana se tr�gea din Matan al dou�zeci �i treilea din neamul lui David �i al lui Solomon; acesta a luat pe Maria din neamul lui Iuda, �i a n�scut pe Iacov tat�l lui Iosif teslarul, �i trei fete: pe Maria, Sovi �i pe Ana. Maria a n�scut pe Salomi moa�a; Sovi a n�scut pe Elisabeta, iar Ana a n�scut pe N�sc�toarea de Dumnezeu.

Deci Preasfânta este nepoat� lui Matan �i a Mariei femeia sa. Iar Elisabeta �i Salomi erau nepoate ale Anei de surori, �i veri�oare cu N�sc�toarea de Dumnezeu.

Na�terea Maicii Domnului în OrthodoxWiki.

Tot în aceast� zi, pomenirea sfin�ilor Ruf �i Rufian.

Sfin�ilor Ruf �i Rufian erau fra�i buni (de s�nge) �i s-au s�vâr�it de sabie.

Tot în aceast� zi, pomenirea Sfântului Sever, care de sabie s-a s�vâr�it.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Artemidor, care în foc s-a s�vâr�it.

Povestire foarte de folos

Un oarecare preot �i cu un diacon, Evlavist, având între dân�ii dragoste mult� spre Dumnezeu, dar învr�jbindu-se ei din dr�ceasc� în�el�ciune, mult� vreme au fost neîmp�ca�i. Întâmplându-se s� moar� preotul în acea vrajb�, diaconul s-a întristat c� nu se împ�case, cât a fost preotul viu. De aceast� întâmplare vorbind el cu un om bine chibzuitor, acela l-a îndreptat s� mearg� la un sihastru în pustiu. �i a�a cu mult� sârguin�� înconjurând el locurile cele mai pustii, îsi caut� t�m�duitorul. �i aflând pe un oarecare p�rinte b�trân, îi descoperi acestuia aducerea aminte de r�u, cerând de la dânsul iertare. Iar b�trânul zise c�tre dânsul: "Cel ce va cere cu credin�a, va lua; �i celui ce va bate i se va deschide. Îns� nu este cuvântul acesta prin putin�a mea, o, frate; ci tu nevoindu-te spre bine, Domnul va face de-�i vei lua curând dezlegare; deci, mergi de unde ai venit, �i c�tre sear� mergând la biserica cea mare, s� apuci mai înainte decât toti cu taina la u�ile cele frumoase, �i opre�te pe cel ce va intra întâi în�untru, �i te închina lui din partea mea, dându-i �i aceast� scrisoare pecetluit�, �i de la dânsul îti vei lua cu adevarat îndreptarea gre�elilor tale".

Atunci diaconul, a f�cut dup� cum l-a îndreptat acel parinte: la miezul noptii, a sosit înaintea u�ii bisericii; �i îndat� s-a ivit omul de care spusese p�rintele acela, c�ruia închinându-se, i-a dat scrisoarea b�trânului, descoperindu-i ceea ce i se întâmplase. Iar omul acela fiind întelept, a socotit c� de la Dumnezeu era acea îndreptare, �i v�rsând lacrimi multe, zise: "Dar cine sunt eu, un om prost ca mine, s� îndr�znesc a m� apuca de un lucru ca acesta? Îns� având n�dejde spre rug�ciunile celui ce te-a trimis voi �ine seama de lucrul acesta". �i stând înaintea acelor u�i încuiate, ridicându-si mâinile la cer, �i îngenunchind, �i-a pus capul la p�mânt �i se ruga lui Dumnezeu �optind. �i f�r� z�bav� sculându-se îndat� ce zise: "Deschide nou� u�a milei Tale, Doamne", i se deschise u�a singur�, �i intrând diaconul împreun� cu dânsul, au stat în tinda bisericii. �i mergând mai departe la u�ile bisericii celei de argint, zise acel om sfânt c�tre diacon: "Stai aici �i nu merge mai înainte"; iar el f�cându-�i iar�i obi�nuita metanie la pragul de jos, deschise �i u�ile cele de argint ce erau încuiate. �i intrând în biseric�, minunat� vedere a v�zut: o lumin� luminoas� se pogora din bolta bisericii pe capul omului aceluia, de str�lucea biserica, �i tot de dânsul se �inea f�când el ruga.

Dac� a sosit �i în altar, plecându-�i �i acolo capul la ruga, iar�i a ie�it înceti�or afar� la diacon, �i iar�i se încuiar� u�ile singure. Atunci îl cuprinse frica �i spaima pe diacon, �i nu cuteza el nicidecum a se apropia de acel om. C�ci din ruga precum zicea, îi era fata pream�rit� c� fata îngerului, încât se tulbura diaconul cu cugetul, zicând: "Nu cumva este înger acesta ce se arat� �i nu om?" Dar înc� �i gândul acesta l-a cunoscut sfântul acela, c� zise c�tre diacon: "De ce te tulbura �i te lupta gândurile pentru mine, o, omule? Crede c� �i eu sunt om p�mântean, �i din sânge �i carne alc�tuit, �i din cas� str�lucit�.

Sunt Hartularie, adic� vistier de c�rti, fiindu-mi hran� din venitul acela. Iar pronia lui Dumnezeu ce ocârmuie�te toate spre bine, de multe ori prin cei pro�ti �i mici obi�nuieste a face minuni mari. S� mergem, frate, spre lucrul ce ne st� înainte". �i mergând amândoi degrab spre târg, au sosit la biserica ce era acolo a N�sc�toarei de Dumnezeu, �i apropiindu-se de u�ile încuiate ale bisericii �i pe acelea le-au deschis cu rug�ciunea. �i intrând în altar, �i-a s�vâr�it rug�ciunea dup� obicei. �i ie�ind afar� c�tre diacon, care sta de se mira, zise: "Doamne miluie�te", �i se închiser� u�ile amândou� singure. Dup� aceea au mers iar�si la biserica N�sc�toarei de Dumnezeu din Vlaherne, �i spunea diaconul: "A�a de repede socoteam c� ne facem calea pe la biserici, cât nici pas�re zbur�toare n-ar fi putut a se asem�na cu iu�imea noastr�". Apropiindu-ne �i acolo de u�ile bisericii N�sc�toarei de Dumnezeu, se deschiser� �i acelea b�rbatului acela, �i f�cându-�i �i acolo rug�ciunea, �i udându-�i fa�� sa cu lacrimile, a sosit �i la u�ile sfintei racle, unde era sfântul brâu al Preasfintei de Dumnezeu N�sc�toare. �i punând pe diacon s� stea între u�i, îi porunci s� ia aminte bine �i s� bage seama pe cei ce vor intra; �i f�când el obi�nuita sa rug�ciune la pragul de jos, i se deschiser� u�ile �i d�dur� loc de au intrat, �i mergând în mijlocul bisericii, punând genunchii la p�mânt, f�cea rug�ciune fierbinte, precum dup� aceasta cu jur�mânt diaconul ne încredin�a �i ne adeverea: "La pragul u�ii unde st�m �i m� cutremuram, cu ochii mei aievea am v�zut cum ie�ea un diacon luminos din altar cu cadelni�� în mân�, �i c�dea toat� biserica; peste pu�in am v�zut pe unii ca ni�te clerici intrând, îmbr�ca�i fiind cu podoabe albe preo�e�ti; �i iar�i alt� ceat� de preo�i intrar� îmbr�ca�i în ve�minte mohorâte pân� la p�mânt, �i ace�tia de amândou� p�r�ile adunându-se, cântau un vers foarte frumos �i minunat", din care nu putea s� mai priceap� diaconul altceva, decât "Aliluia".

�i dup� ce a s�vâr�it rug�ciunea, a ie�it Hartularie afar� �i zise c�tre diacon: "Frate, intr� în biseric� f�r� de nici o grij�, �i ia aminte la preo�ii cei din ceata de-a stânga, de po�i s� cuno�ti pe cel cu care ai r�mas neîmp�cat cu dânsul pentru neuitarea r�uta�ii". �i intrând diaconul îngrozit, a ie�it degraba c�tre omul lui Dumnezeu, zicând, cum ca n-a putut sa vad� într-aceia pe preotul cel ce a murit învr�jbit. Dup� aceea iar�si îi zise acel p�mântesc înger: "Intr� �i ia aminte �i în ceata din dreapta". �i mergând zise c�tre dânsul diaconul ca a cunoscut aievea pe cel ce c�uta stând acolo. �i-i zise fericitul acela: "De l-ai cunoscut bine, mergi �i zi: Ie�i, c� Nichita Hartularie st� afar� �i te cheam�". Deci, mergând diaconul dup� cum l-a înv��at, a f�cut de a iesit preotul din ceata cea de-a dreapta afar� c�tre omul lui Dumnezeu, c�ruia îi zise cu blând �i smerit glas: "Prezbitere, f� dragoste �i pace cu fratele, c� amândoi netocmiti în gre�eal� a�i r�mas cu grabnica mutare a ta". Atunci îngenunchind amândoi cu smerit� s�rutare dezlegar� vrajba. Dup� aceea, preotul a intrat în biseric� �i a mers la ceata sa, iar omul lui Dumnezeu a luat pe diacon, �i c�zând la pragul sfintei biserici, se închiser� u�ile prin putere dumnezeiasc�, �i mergând pu�in� cale, s-au oprit amândoi. �i a�a zise omul lui Dumnezeu c�tre diacon: "Frate, mântuie�te-te �i-�i iube�te sufletul, �i mergând c�tre p�rintele care te-a trimis la mine spune-i c�, cura�enia rug�ciunilor tale, �i îndr�znirea cea c�tre Dumnezeu, poate s� învieze �i mort spre împ�care, nedând noi nimic ajutor pentru aceasta". �i aceasta zicând s-a desp�r�it de la ochii diaconului. Iar diaconul închinându-se la p�mânt, unde st�tuser� picioarele acelui om minunat, î�i f�cu cale însp�imântat c�tre b�trânul p�rinte, dând lauda �i mul�umire lui Dumnezeu, C�ruia se cuvine slava în veci. Amin.

Tot în aceast� zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Atanasie.

Sfântul noul mucenic Atanasie a m�rturisit în Tesalonic, la anul 1774, �i s-a s�vâr�it de mâinile necredinciosilor prin sugrumare.

Tot în aceast� zi, pomenirea cuviosului Serapion de la M�n�stirea Spaso-Eleazar, la Pskov.

Sf�ntul Serapion din Pskov s-a n�scut la Yuriev (acum Tartu), localitate ce se afla sub cotropire german�, care urm�reau s� st�rpeasc� ortodoxia. P�rin�ii lui erau enoria�i ai bisericii ruse cu hramul Sf. Nicolae.

Sf. Serapion cuno�tea foarte bine Sf�nta Scriptur� �i nu de pu�ine ori a ap�rat ortodoxia. C�nd s-a �ncercat convertirea sa for�at� la o credin�� p�g�n�, sf�ntul s-a retras �n pustia Tolvsk, nu departe de Pskov, acolo unde �i-a �nceput lucrarea duhovniceasc� �i ascetul� Eufrosin (pr�znuit la 15 mai).

Sub �ndrumarea acestuia, Sf. Serapion a dob�ndit �n�elepciunea vie�ii pustnice�ti dar asta nu l-a ferit de c�derea �n ispite. F�r� binecuv�ntare Serapion a vrut s�-l p�r�seasc� pe mentorul s�u �i s� se retrag� �n solitudine absolut�. Dar Dumnezeu l-a adus pe novicele lipsit de experien�� cu picioarele pe p�m�nt: dup� ce s-a r�nit serios la picior, i-a p�rut r�u de ascultarea propriei voin�e �i nesupunere, �ntorc�ndu-se la p�rintele s�u.
�
Dup� ce a primit Marea Schim�, Serapion a tr�it cu Sf. Eufrosin 55 de ani, p�str�nd cu stricte�e votul t�cerii. Tot mai mul�i fra�i au �nceput s� se adune �n jurul Sf. Eufrosin, pentru care acesta a construit un schit �nchinat celor Trei Ierarhi, impun�nd �i o r�nduial� monahal�.

Sf. Serapion �ndeplinea cu s�rguin�� tot ce i se cerea, fiind un model de tr�itor printre c�lug�ri. Pentru c� a tr�it respect�nd cu mare stricte�e �i votul s�r�ciei, un ucenic care a scris despre via�a lui l-a asem�nat cu un "cadavru viu". El a suportat insultele cu deosebit� smerenie, �nvinov��indu-se numai pe sine, cer�nd iertare de la cel care-l umilea. C�lug�rul credea cu t�rie �n puterea rug�ciunii comune, spun�nd c� "rostirea celor 12 psalmi de unul singur �n chilie nu poate egala un "Doamne miluie�te" c�ntat �n biseric�.

Sf. Serapion s-a s�v�r�it în 8 septembrie 1480, de praznicul na�terii Preasfintei Theotokos (Nascatoarea de Dumnezeu). Deoarece ziua mor�ii sf�ntului coincide cu una din cele 12 mari s�rb�tori, comemorarea lui festiva se face �n 7 septembrie. Exist� un tropar �i un condac �ntocmite pentru Sf. Serapion.

�nsu�i Sf. Eufrosin a �ngropat trupul ne�nsufle�it care era numai "piele �i oase" din pricina asprelor nevoin�e. Sf. Serapion nu a fost desp�r�it de p�rintele s�u spiritual nici dup� moarte, moa�tele acestora fiind �ngropate unele l�ng� altele. �n slujba compus� special pentru cei doi sfin�i �n 15 mai, Sf. Serapion este sl�vit ca primul co-ascet, "prieten �i �nso�itor" al Sf. Eufrosin.

Cu ale lor sfinte rug�ciuni, Doamne, miluie�te-ne �i ne m�ntuie�te pe noi. Amin.

sus

Calendar ortodox Septembrie 2013
	SEPTEMBRIE
	L	Ma	Mi	J	V	S	D

sus