21 mai, ziua în care s-a născut Tudor Arghezi, poetul de la „Mărțișor“, arestat în două regimuri diferite VIDEO
0La 21 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a proclamat independența României. În anul 1880 s-a născut Tudor Arghezi, iar în 1897 s-a născut Smaranda Brăescu, aviatoare şi paraşutistă română.
1877: Mihail Kogălniceanu a proclamat în Parlamentul României, în numele guvernului, independența
Pe 9 /21 mai 1877, sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor a proclamat independenţa României. În discursul său memorabil, Mihail Kogâlniceanu declara în Parlamentul ţării: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. A doua zi, proclamaţia a fost semnată de principele Carol I. Guvernul român a hotărât încetarea plăţii tributului de 914.000 lei, suma fiind direcţionată către bugetul apărării. Potrivit istoricilor, iniţial puterile europene au primit cu rezervă Proclamaţia de Independenţă (Franţa) sau chiar ostilitate (Imperiul Otoman şi Regatul Unit), însă opinia publică internaţională a fost favorabilă luptei poporului român.
Potrivit istoricilor, Imperiul Rus a concentrat pentru luptele din Balcani 260.000 de soldaţi cu 802 tunuri, iar Imperiul Otoman 186.000 de soldaţi cu 210 tunuri. Românii i-au sprijinit pe ruşi, iar cele mai importante bătălii la care au participat au fost asediul Plevnei şi asediul Vidinului, oraşe aflate în Bulgaria, primul în zona centrală, iar al doilea pe malul Dunării. Aproape 5.000 de români au murit în timpul bătăliilor, iar alte câteva mii au fost răniţi. De asemenea, aproape 20.000 de oameni s-au întors bolnavi de pe front. Pierderiel suferite de ruşi şi otomani au fost mult mai mari.
„Se zice că rolul ţării noastre în acest resbel se va termina curând, căci nu ne vom duce prea departe în interiorul Turciei, şi trupele noastre, care au trecut înainte sunt foarte bine primite de locuitorii din Bulgaria, care mai toţi sunt români. Turcii şi cerchesii fug dinaintea noastră şi pe unde îi întâlnesc trupele noastre îi fac prizonieri pe cei armaţi, iar pe locuitorii paşnici îi lasă în pace”, scria tânărul locotenent C. Mihăiescu, devenit ulterior general, într-o scrisoare de pe front, adresată soţiei în vara anului 1877.
Pentru români, Războiul ruso-turc din 1877 – 1878, a reprezentat Războiul de independenţă al României. Conflictul dintre cele două imperii, în care românii s-au alăturat ruşilor, şi-a avut originea, spun istoricii, într-o răspândire a naţionalismlui în Peninsula Balcanică şi în dorinţa Rusiei de a recupera pierderile tertoriale.
În urma războiului, principatele România, Serbia şi Muntenegru şi-au proclamat oficial independenţa faţă de Imperiul Otoman, după mai multe secole în care s-au aflat sub dominaţia acestuia, iar statul bulgar a fost reînfiinţat cu numele de Principatul Bulgariei. În 1878, Bosnia şi Herţegovina au intrat în componenţa Imperiului Austro-ungar, Cipru a fost plasat sub administraţie britanică, iar Imperiul Rus a anexat sudul Basarabiei.
1880: s-a născut Tudor Arghezi (Ion N. Theodorescu), poet, prozator şi publicist român
Tudor Arghezi (1880 - 1967) este unul dintre cei mai prolifici autori din literatura română şi unul dintre poeţii cu o importantă contribuţie la dezvoltarea liricii româneşti.
Cu toate acestea, primii ani de şcoală ai lui Tudor Arghezi au fost un chin. Scriitorul nu a excelat deloc la învăţătură, reuşind performanţa la gimnaziu să fie ultimul din clasă şi chiar să rămână corigent la mai multe materii. A pierdut chiar şi examenul de Capacitatea din cauza restanţelor pe care le avea. Deşi a început bine, şcoala o sfârşeşte prost.
Conform Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi, Tudor Arghezi îşi defineşte copilărie „cea mai amară vârstă a vieţii”. Avea trei ani când a fost dat în grijă cuiva din Bucureşti, ceea ce înseamnă că mama lui nu l-a putut întreţine după ce Nae Theodorescu, tatăl, îşi abandonează familia. Pe atunci Ion Theodorescu (numele adevărat) va fi înscris în 1887 la şcoala primară „Petrache Poenaru”, aflată în enoria bisericii Brezoianu. Primii ani de şcoală nu i-au pus probleme, greul începe la gimnaziu.
Elev al Gimnaziului „Cantemir-Vodă”, în primul an „reuşeşte performanţa” de a fi ultimul din clasă, cu toate că promovează la toate materiile. În anul al II-lea de gimnaziu adună corigenţe la geografie, matematică şi gimnastică, de care scapă totuşi în septembrie.
În clasa următoare, nu mai are acest noroc, rămâne corigent la matematică şi e nevoit să repete anul. În anul terminal e iarăşi corigent, la limba elină, plus muzică. Deşi promovează în toamnă, pierde examenul de Capacitate, care se dădea pe atunci numai vara. Astfel, viitorul Tudor Arghezi trebuie să-şi întrerupă studiile. Ca o ironie, tot în perioada aceasta, nevoit să se întreţină singur, va medita la algebră (unde era corigent) un plutonier. Plutonierul îşi depăşeşte profesorul şi ia examenul.
Pe strada Mărţişor din București se află casa unde Tudor Arghezi a trăit alături de familia sa, între anii 1930 şi 1967.
„Mărțișorul este patria literaturii mele” spunea Tudor Arghezi despre casa în care a trăit, a scris și a muncit. „Când m-am aşezat eu aici, totul era pustiu. A trebuit să fac pionierat. M-am luptat cu primarii şi am introdus apă, lumină, am izbutit să se pietruiască bucata asta de uliţă şi să se facă o stradă, am adus cel dintâi telefon de prin partea locului", a povestit scriitorul.
Tudor Arghezi a fost arestat de două ori în regimuri politice diferite. A fost acuzat că a colaborat cu trupele germane de ocupație și că a publicat articole care atingeau morala publică.
1897: s-a născut Smaranda Brăescu, aviatoare şi paraşutistă română
Numele Smarandei Brăescu a făcut înconjurul lumii şi recordurile ei erau evidenţiate în ziarele tipărite în ţări europene şi peste Ocean. Era invitat de onoare la festivităţi şi recepţii din România şi SUA. Peste tot purta cu mândrie ia românească.
Pe 5 iulie 1928, după luni de antrenamente şi sacrificii, realiza primul salt de la 600 de metri, încheiat cu o aterizare perfectă. "În timpul saltului, după ce mi s-a deschis paraşuta, m-am pornit pe râs, aşa singură, în aer, ca un copil căruia i-a reuşit o ştrengarie". A fost prima femeie paraşutist din România şi printre primele din lume. În 1932, românca a devenit prima femeie pilot din Europa, brevetată ca pilot al SUA.
Aviatoare şi paraşutistă română de renume mondial, Smaranda Brăescu s-a născut la 21 mai 1897, în satul Hănţeşti, comuna Buciumeni, din judeţul Galaţi.
La 5 iulie 1928, Smaranda a executat primul salt, de la 600 metri înălţime. Prin acest salt, a devenit prima româncă paraşutistă, iar România devenea cea de-a patra ţară din Europa, după Franţa, Cehoslovacia şi Elveţia, care avea o paraşutistă brevetată. Tot în Germania a învăţat cum se pliază paraşutele, fiind prima femeie care a ştiut să facă acest lucru.
Revenită în ţară, Smaranda Brăescu a executat în următorii doi ani peste zece salturi cu paraşuta în cadrul unor mitinguri organizate de Asociaţia Română pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA). Conform www.aviatori.ro, Smaranda Brăescu a avut în 1929 un accident de avion. Un an mai târziu, în 1930 a avut un alt accident, cu paraşuta, şi a stat şase luni în spital. După ce s-a refăcut în urma accidentului din 1930 de la Satu Mare, a plecat din nou la Berlin, de unde şi-a cumpărat o paraşută specială.
1964: a murit Tudor Vianu, filosof, estetician, critic literar, scriitor, comparatist, memorialist român
Estetician, filosof al culturii, critic şi istoric literar, poet şi traducător, Tudor Vianu s-a născut la 27 decembrie 1897, la Giurgiu.
A urmat clasele primare (1904-1908) şi gimnaziale (1908-1912) în oraşul natal şi, apoi, în Bucureşti, Liceul ''Gheorghe Lazăr'' (1912-1915). A absolvit Facultatea de Drept (1919), Facultatea de Litere şi Filosofie şi Seminarul Pedagogic Universitar din cadrul Universităţii din Bucureşti (1920).
Între anii 1922 şi 1923, şi-a continuat pregătirea la Würtenberg şi Tübingen (1922-1923), unde şi-a susţinut teza de doctoratul în filosofie cum laude în limba germană ("Problema valorificării în poetica lui Schiller", tipărită în 1924), sub îndrumarea lui Karl Groos, notează lucrările ''Dicţionar de literatură română'' (Editura Univers, 1979) şi ''Dicţionarul general al literaturii române'' (Editura Univers Enciclopedic, 2009).În timpul Primului Război Mondial, aflat în refugiu la Botoşani, a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de Rezervă la artilerie (1917-1918) şi a luat parte la campania din Moldova.
Din 1924, şi-a început cariera didactică academică, mai întâi ca suplinitor la Catedra de estetică de la Universitatea din Bucureşti, docent (1927), conferenţiar (1930), profesor titular (1944) la Catedra de estetică şi critică literară, transformată în 1948 în Catedra de literatură universală (mai târziu şi comparată), al cărei şef a fost între 1958-1963, devenind unul dintre cei mai prestigioşi profesori pe care i-a dat învăţământul românesc universitar.
1991: Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor și discipol al lui Mircea Eliade, a fost asasinat într-o toaletă a Universității din Chicago
Era ziua Sfinților Constantin și Elena. În toaleta bărbaților din clădirea Divinity School a Universității din Chicago, în jurul orei 1.30, pe 21 mai 1991 s-a auzit un pocnet scurt. El i-a curmat viața celui care a fost Ioan Petru Culianu, celebrul istoric al religiilor, discipolul lui Mircea Eliade. Culianu avea 41 de ani.
Împușcat în cap cu o armă de calibru mic, un Beretta 25, Ioan Petru Culianu nu a avut nicio șansă de supraviețuire. Traseul lui extraordinar a fost curmat simbolic într-o zi care, se pare, nu a fost aleasă întâmplător. Asasinul a tras din cabina de toaletă alăturată. Misterul nu a fost rezolvat niciodată, pentru că, se pare nici nu se dorește acest lucru... și, cu cât trec anii, cu atât se adâncește mai tare.
Ioan Petru Culianu era la acel moment, când avea 41 de ani, profesor de istoria religiilor la această prestigioasă universitate din Chicago, urmându-i lui Mircea Eliade. Crima s-a petrecut într-un moment bine ales, după ce tocmai își încheiase o prelegere… Un singur glonț a fost de ajuns.
„Este o execuție tipică KGB-ului, o împușcătură în ceafă”, comenta mai târziu Ion Pacepa, fost oficial din fosta Securitate a României.
2000: a murit Barbara Cartland, scriitoare britanică
Barbara Cartland, bunica vitregă a prinţesei Diana, a fost una dintre cele mai prolifice scriitoare din Marea Britanie, publicând 723 de romane pe parcursul carierei sale. Romanele ei, în principal de dragoste, dar şi cărţi de sănătate şi de gătit, s-au vândut în peste 750 de milioane de copii pe plan mondial. Celebra scriitoare a murit la vârsta de 98 de ani.
Madam Mary Barbara Hamilton Cartland (n. 9 iulie 1901, Edgbaston, Anglia – d. 21 mai 2000, Hatfield, Anglia,) a fost o scriitoare engleză, cunoscută pentru numeroasele ei romane de dragoste. Ea a devenit şi una dintre cele mai cunoscute personalităţi din mass-media Regatului Unit, având numeroase apariţii la evenimente publice şi la televiziune îmbrăcată în roz şi ţinând discursuri despre dragoste, sănătate şi probleme sociale. În afară de cărţile ei de dragoste, a mai scris şi cărţi de sănătate şi de gătit, piese de teatru şi a înregistrat un album cu cântece de dragoste. A primit titlul de „Regina aventurilor romantice”, scrie wikipedia.org
Este unul dintre cei mai vânduţi autori, precum şi unul dintre cei mai prolifici şi mai de succes din punct de vedere comercial la nivel mondial din secolul XX. Cele 723 de romane au fost traduse în 38 de limbi şi continuă să fie menţionată în Guinness World Records pentru cele mai multe romane publicate de un autor într-un singur an - în 1976.
Se încarcă comentariile...
