Nume mari joacă într-un film despre cereale, da, alea mâncate la micul dejun: Jerry Seinfeld, Hugh Grant, Melissa Mccarthy, Amy Schumer, Jon Hamm. E facerea cerealelor Pop Tarts de la Kellogg's. E povestită la mișto, cu ritm de varieteu și în stilul comediilor fraților Marx, de pe vremuri. Sunt parodiate momente istorice (JFKennedy și rușii, criza cubaneză, etc.din anii 1960) și filme (Mad Men, de exemplu). Filmul însă e “ars” cum arzi prea tare budincile. Când guști, recunoști că-n farfurie ai budincă, dar budinca nu mai are zeamă-n ea, nu mai are savoare. Citește despre “Unfrosted” de pe NETFLIX. Citește despre o comedie Seinfeld.
“Unfrosted” e din seria asta de filme - păduche, atașat unui brand. “Barbie” e așa, nu? Adică, luăm celebritatea unui brand și o povestim cum credem noi mai bine. Seinfeld, oricât de inventiv este, face la fel. Bagă povestea cerealelor Kellogg's în mașinăria sa de ironie. Da, Kellogg's, da, Seinfeld. Împreună dau însă un produs “prea copt”, puțin cam indigest.
E un film luminos, asta-i clar. Are momente bune. Ba, chiar te prinde, pe alocuri. Actori renumiți au partituri care țin acțiunea (Hugh Grant, Melissa Mccarthy, Jon Hamm), dar pe ansamblu sentimentul este genul “am înțeles, pot să uit filmul.”
Un puști fuge de acasă. Vine la bar să-și înece amarul. Cere Pop Tarts de la Kellogg's. Creatorul Pop Tarts de la Kellogg's aflat pe un scaun, la bar, îi povestește creația, bătălia pentru facerea Pop Tarts de la Kellogg's. Erau anii lui JF Kennedy și JFK avea lupta lui cu rușii. Kellogg’s, vestita firmă de cereale, avea lupta sa cu Post, altă firmă de cereale, pentru scoaterea pe piață a unui produs care să fie cel mai cel. Și de aici tehnica este simplă. O succesiune de scene care parodiază istoria SUA sau varii filme în care Melissa Mccarthy, Jon Hamm, de exemplu, au jucat. Nu e rău, e doar Seinfeld. Dar zici, bun și? Aici, capul tău face două lucruri. Se întreabă: bun, și? “Ce-mi pasă mie de cereale?” Sau “Ia să văd cum e filmul?”. Și, bineînțeles judecata mea merge spre “Ia să văd cum e filmul? Ce-a făcut Seinfeld?”
Îl vezi pe Seinfeld în fiecare scenă din “Unfrosted” și gândul te duce la serialul de comedie. Nu se râde ca-n Seinfeld, se vrea absurdul din Seinfeld, dar nu iese mereu. Și aici iarăși afurisita de rațiune se-ntreabă. Băi, ce vrea Seinfeld, care-mi place în serial, vrea să facă în film ca-n Seinfeld serialul? Poate vrea, poate nu, cert este că nu-i iese. Glumele, scenele sunt niște cereale “prea coapte”. Rămâi “paf”, dar nu te face “praf”. Cam la nivelul ăsta este și Melissa Mccarthy. “Gura mare” din filmele comice de acțiune aici este doar de formă, e doar gura de ea. Dă replica, e o prezență, dar cam atât. Nu te prinde, nu te convinge. Îi lipsește ceva, savoarea poate.
Un rol mișto face Hugh Grant, da, chiar el. Este tigrișorul, mascota, Thurl Ravenscroft. El face reclamă la cereale și orchestrează revolta mascotelor împotriva șefilor de la Kellogg's. Da, aici avem o scenă ruptă din luarea cu asalt a Capitoliului de către susținătorii lui Donald Trump, hotărâți să împiedice validarea lui Joe Biden ca președinte. Hugh Grant se ține bine în rolul mascotei tigrișorului. E poate singurul care are ceva sens, savoare.
Când m-am pus să văd filmul pe Netflix m-am bucurat. Este Seinfeld, ce pot păți? Și-ntradevăr, nu pățești nimic mergând pe mâna lui Seinfeld. Problema lui Seinfeld în “Unfrosted” este că-i dispare autenticitatea, spontaneitatea, aducând o tonă de referințe din istoria filmului și o groază de vedete de la Hollywood. Nu mai ai hohotul din Seinfeld. Și-n locul lui vrei să pui ceva. Un bol cu cereale? Păi, parcă nu, nu, nu-i destul.
Comentarii de filme aici STREAMING MAN:
10
23
